Tot ce trebuie să ştii despre iodura de potasiu

Iodura de potasiu

Comprimatele de iodură de potasiu se administrează NUMAI în cazul expunerii la iod radioactiv ca urmare a
unui incident nuclear, în primele 6 ore după anunţul autorităţilor.
În scopul de a realiza blocarea eficace a absorbţiei radioactive, iodura de potasiu trebuie să fie administrată cât
mai curând posibil după expunerea la radiaţii. În cazul în care administrarea are loc la 4–6 ore după expunere,
absorbţia este blocată doar în proporție de aproximativ 50%. În cazul în care administrarea de iodură de potasiu
are loc mai târziu de 12 ore după expunere, absorbția acesteia nu mai este semnificativă, deoarece iodul
radioactiv a fost absorbit deja de către glanda tiroidă.
Se administrează numai doza recomandată pentru fiecare categorie de vârstă.
Durata tratamentului este limitată la o doză unică care va fi administrată sub controlul autorităţilor competente.
Această doză va oferi protecţie pentru o expunere de până la 24 ore. În cazul continuării expunerii la radiaţii
radioactive, poate fi necesară administrarea unei noi doze în decursul a două zile. Nou–născuţilor nu li se va
administra mai mult de o doză.
Administrarea nerecomandată a iodurii de potasiu poate determina disfuncţii ale glandei tiroide (hipotiroidism
sau hipertiroidism).
Pentru informaţii suplimentare sunaţi la Call–centerul dedicat: 021 317 40 06 (tarif normal), luni–joi, orele 8.30–
16.30 și vineri, orele 8.30–14.30.
Direcția de Sănătate Publică Neamt a primit 764.000 de comprimate de iodură de potasiu.
Distributia catre populatie va fi facută conform unei proceduri care va fi comunicata ulterior.

Întrebări frecvente:

1. De ce primim pastile cu iodură de potasiu?
Este o măsură strict preventivă! în acest moment NU există nici un pericol iminent!
Accesul controlat la iodură de potasiu şi informarea cetăţenilor sunt responsabilitatea autorităţilor şi a
profesioniştilor din sănătate.
Pentru a evita folosirea unor produse neconforme sau nocive procurate din surse neautorizate.

2. Care sunt dozele recomandate?
Nou–născuţi – 1 lună: un sfert de comprimat, dizolvat în apă sau ceai.
Copii 1 lună – 3 ani: o jumătate de comprimat, dizolvat în apă sau ceai.
Copii 3–12 ani: 1 comprimat.
Copiii peste 12 ani şi adulţi: 2 comprimate
La adulţi peste 40 ani: nu se recomandă profilaxia cu iodură de potasiu.

3. Când si cum administrăm pastilele primite?
NU administraţi pastilele de iodură de potasiu imediat după ce le primiţi!
Tratamentul se va administra în primele 6 ore după anunţul autorităţilor, în doză unică.
Comprimatul cu iodură de potasiu 65 mg se administrează pe cale orală și poate fi mestecat sau înghiţit.
Pentru administrare la copii cu vârsta sub 6 ani, doza poate fi zdrobită şi amestecată cu lapte, suc de
fructe, miere sau iaurt.
În cazul administrării la sugari (cu vârsta sub 1 an), doza poate fi dizolvată în lapte, apă, suc de fructe, sau
zdrobită şi amestecată cu lapte sau suc de fructe.

4. Cum păstrăm iodura de potasiu?
Păstraţi pastilele de iodură de potasiu într–un loc sigur, uscat si răcoros, la întuneric.
Ţineţi minte unde depozitaţi pastilele de iodură de potasiu! Nu le lăsaţi la îndemâna copiilor!

5. Există contraindicaţii la iodura de potasiu?
DA, ele vă sunt comunicate de medicul de familie, conform evidenţelor pacienţilor de pe lista proprie.
Pacienţii cu tiroidectomie au contraindicatie la administrarea iodurii de potasiu.
Nu există contraindicaţii pentru gravide şi pentru femeile care alăptează.
Care sunt reacțiile adverse?
Reacţii de hipersensibilitate, cum sunt erupţii cutanate tranzitorii, edemul glandelor salivare, cefalee,
bronhospasm, tulburări gastro–intestinale; acestea pot fi uşoare sau severe ca intensitate şi pot fi
dependente de doză.
Au fost raportate hipertiroidism, boli autoimune (Graves şi Hashimoto), guşă nodulară toxică şi
hipotiroidism indus de iod. De asemenea, s–au raportat hiperactivitate tiroidiană, tiroidită, mărirea
glandei tiroide cu sau fără dezvoltarea mixedemului. Administrarea continuă poate determina depresie,
nervozitate, impotenţă sexuală şi insomnie.

ATENȚIONĂRI SPECIALE:
Trebuie luat în considerare raportul beneficiu/risc al administrării iodurii de potasiu pentru fiecare grupă
de vârstă. Femeile gravide, femeile care alăptează, nou–născuţii, sugarii şi copiii trebuie trataţi primii.
Nou–născuţii în primele zile de viaţă prezintă un risc deosebit în cazul expunerii la iod radioactiv şi de
inhibare a funcţiei tiroidiene prin supraîncărcare cu iodură de potasiu. Proporţia captării iodului radioactiv
este de 4 ori mai mare decât la alte grupe de vârstă. Hipotiroidismul tranzitoriu în această etapă precoce
de dezvoltare a creierului poate determina pierderea capacităţii intelectuale. În cazul administrării de iod
la nou–născuţi este obligatorie urmărirea atentă a funcţiei tiroidiene. La nounăscuţii cărora li s–a
administrat iodură de potasiu în primele săptămâni de viaţă, trebuie să se monitorizeze valorile TSH şi,
dacă este necesar, valorile T4; în caz de hipotiroidism, li se va administra terapie de substituţie.

La gravide, în cazul unui incident nuclear, utilizarea iodurii de potasiu în doza recomandată o perioadă
scurtă de timp ca inhibitor tiroidian, este necesară pentru păstrarea funcţiei tiroidiene a mamei şi,
începând din al doilea trimestru de sarcină, a fătului. Nu se administrează mai mult de 2 doze femeilor
gravide. În timpul celui de al treilea trimestru de sarcină, o doză mare de iod poate determina inhibarea
funcţiei tiroidiene a fătului cu apariţia guşei. În cazul administrării iodului femeilor gravide, sunt necesare
monitorizarea ecocardiografică a fătului până la sfârşitul sarcinii şi screening de rutină în perioada
neonatală. La gravidele cu hipertiroidism nu trebuie să se administreze iodură de potasiu datorită
inhibiţiei tiroidei la făt.

Iodura se elimină în lapte. Tratamentul mamelor care alăptează trebuie să fie cât mai scurt posibil, în
general, nedepăşind 2 doze. Nu se recomandă întreruperea alăptării.
Prezintă risc pacienţii cu tireotoxicoză trataţi medicamentos sau pacienţii cu antecedente de tireotoxicoză
trataţi medicamentos cărora li s–a întrerupt tratamentul şi se află în stare de remisiune aparentă.
Hipertiroidismul indus de iod poate fi precipitat la pacienţii cu guşă nodulară asimptomatică sau boală
Graves latentă, cărora nu li se administrează tratament.

De regulă, nu se recomandă profilaxia cu iodură de potasiu persoanelor cu vârsta de peste 40 ani, cu
excepţia cazurilor în care expunerea tiroidei la iod radioactiv prin inhalare, este de aproximativ 5 Gy. Riscul
de cancer tiroidian este foarte mic la această grupă de vârstă, în timp ce incidenţa afectării tiroidiene este
mai mare. Ca urmare, riscul de complicaţii tiroidiene induse de iod este mai mare la această grupă de
vârstă