Ceea ce trebuia să fie o conferință de presă obișnuită a Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții din Senatul României s-a transformat astăzi într-un fascinant exercițiu de testare a limitelor răbdării jurnaliștilor. Dacă acesta a fost scopul, atunci comisia merită felicitată: testul a fost reușit cu brio.

Primul mesaj oficial anunța conferința la ora 13:00. La scurt timp, programul s-a modificat cu eleganța unei informalități instituționale: noua oră, 14:00. Presa, obișnuită cu schimbări din mers, s-a adaptat imediat.

Însă odată ajunși la Prefectură, jurnaliștii au descoperit că… nu mai este nimeni de așteptat. Membrii Comisiei se aflau „pe teren”, mai exact în zona Tașca, la peste 30 de kilometri distanță. Atât de pe teren, încât terenul nu i-a mai lăsat să ajungă.

După 15 minute. Apoi 30. Apoi o oră. Între timp, informațiile oficiale erau la fel de rare ca abuzurile inexistente: se știa doar că întârzie. Cât? Ei, asta rămânea de văzut, poate într-o altă conferință viitoare.

În cele din urmă, prefectul a venit cu o explicație: microbuzul delegației ar fi cedat tehnic. Prefectura, dornică să salveze situația, a trimis imediat un alt microbuz, gata să transporte comisia înapoi, în civilizație și în fața presei.

Dar membrii Comisiei — optimiști convinși — au preferat să aștepte lângă vehiculul defect, siguri că repararea va fi rapidă. O alegere curajoasă, desigur, mai ales când trebuie să ajungi la ora fixată pentru o conferință cu presa. Probabil că, dacă la destinație îi aștepta prim-ministrul, optimismul ar fi fost ceva mai temperat.

Pe la ora 15:00, după ce au epuizat atât subiectele de conversație, cât și speranța într-o apariție miraculoasă, jurnaliștii au părăsit sala. Unii imediat, alții mai târziu — dar toți în aceeași stare: nedumeriți, suparati, dar și amuzați în același timp.

După încă câteva ore, la 17:18, Prefectura a anunțat la fel de oficial că, la cererea președintelui Comisiei, conferința ar urma să aibă loc… la ora 18:00.

Reacția presei? Un cor de ironii. „Vin, dar la 19:00, să fiu sigur că sunt punctual”, a glumit un coleg.

Astfel, o vizită care trebuia să clarifice abuzuri administrative a reușit performanța să genereze ea însăși un lung șir de neclarități, întârzieri și improvizații.

Concluzia de pâna aici?

Comisia împotriva abuzurilor nu le-a găsit pe cele ale altora, dar a reușit, fără prea mult efort, să comită unul în direct: un abuz de timp, răbdare și bun-simț față de presa locală. Dacă a fost o lecție, am înțeles-o. Dacă a fost o greșeală, rămâne de văzut cine și-o asumă. Până atunci, rămânem cu speranța că următoarea conferință va fi anunțată cu o oră fixă, un vehicul funcțional și poate — de ce nu — cu ceva respect pentru cei invitați.

Dar partea cu adevărat savuroasă abia acum urmează.

Saga nu se oprește aici. Pentru că, în spiritul unei zile pline de surprize, aceeași Comisie a reușit să mai bifeze un episod „spectaculos”

Potrivit informațiilor apărute în presa locală, delegația ar fi făcut o vizită „de lucru” și la Serviciul de Ambulanță Neamț (SAJ Neamț). Nimic neobișnuit până aici, dacă vizita nu s-ar fi transformat rapid într-o incursiune prin încăperi în care nici măcar angajații obișnuiți nu intră fără autorizare.

Dar Comisia Abuzurilor, în semn de consecvență cu propria denumire, ar fi considerat că titulatura le oferă acces nelimitat — în stil „all inclusive” — în spații cu acces restricționat.

Situația a degenerat atât de mult încât chiar personalul Ambulanței a simțit nevoia să sune la… 112. Da, serviciul pe care îl deservesc zi de zi. Ironia e atât de perfectă, încât aproape că nu mai are nevoie de comentarii.

Angajații au raportat un posibil abuz de funcție, iar episodul, doar aparent absurd, s-a adăugat perfect în meniul unei zile care ar fi trebuit să clarifice abuzurile, nu să le producă în lanț.

„Rucsacul nimănui” — episodul care n-a mai încăput în programul comisiei

IPJ Neamț a confirmat oficial că, în aceeași zi, Poliția municipiului Piatra-Neamț a fost sesizată prin 112 că un rucsac a dispărut din incinta unui hotel. Până aici, nimic spectaculos.

Numai că… surpriză.
Pe surse, am aflat și restul poveștii: unul dintre parlamentarii comisiei a luat rucsacul crezând,  probabil cu multă încredere în destin, că este al unui coleg. Nu s-a uitat prea atent la proprietar, dar măcar l-a ridicat cu convingere.

Mama copilului căruia îi aparținea obiectul a sunat la 112. Polițiștii au verificat camerele de supraveghere, au identificat „făptuitorul” și au pornit în urmărirea microbuzului Comisiei. L-au oprit în trafic, au recuperat rucsacul și l-au returnat copilului.

Iar pentru episodul acesta demn de un sitcom, poliția a anunțat clar: s-a întocmit dosar penal, iar documentele vor fi înaintate unității de parchet competente.

Cine s-ar fi gândit că o comisie care investighează abuzurile va ajunge să fie… investigată pentru „împrumuturi” neautorizate de rucsac?

Concluzie finală:

Comisia se ține de tradiție – pleacă târziu, explică puțin și adaugă în program situații neprevăzute

Ziua care ar fi trebuit să clarifice abuzuri a produs, în schimb, o serie întreagă de scene în care rucsacul a ajuns vedetă, poliția a făcut ce știe cel mai bine, iar presa a primit încă un motiv să-și pună mâinile în cap.

Dacă acesta este ritmul la care lucrează Comisia împotriva abuzurilor, atunci România nu duce lipsă de… spectacol.